Henric s-a născut în orașul Pau din Bearn. Era al doilea fiu al ducelui Antoine de Vendome, catolic, și al reginei Ioana de Navara, protestantă. Henric a fost botezat catolic, însă a fost crescut în spirit protestant. În epocă, regatul Navarei era un loc de refugiu pentru protestanții francezi, care riscau să fie persecutați din motive religioase. Familia sa nu a fost cruțată de ororile războaielor religioase.
Tatăl lui Henric a murit în timp ce lupta de partea taberei catolice. Tânărul principe a rămas în grija mamei sale, care l-a educat în conformitate cu cerințele confesiunii protestante. În adolescență, Henric a avut ocazia să își dovedească însușirile de comandant, în timpul unei campanii împotriva rebelilor basci. El a militat pentru reconcilierea între diferitele tabere religioase, iar o pace fragilă între catolici și protestanți a fost încheiată în 1570.
Cine a fost Regele Navarei?
În 1572, Henric a devenit Rege al Navarei, după moartea mamei sale. În același an, în 18 august 1572, el s-a căsătorit cu Margareta de Valois, sora Regelui Carol al IX-lea al Franței. Însă după mai puțin de o săptămână, în 24 august 1572, zeci de mii de protestanți francezi au fost masacrați de către catolici, în noaptea Sfântului Bartolomeu.
Henric al Navarei a scăpat de masacru, însă a fost luat ostatic și ținut vreme de doi ani sub pază în palatul Luvru. A reușit să evadeze în 1574, la moartea Regelui Carol al IX-lea. A reușit să se reîntâlnească cu soția sa abia în 1578. După alți patru ani, a izbucnit un nou război civil, între Henric al Navarei și noul rege al Franței, Henric al III-lea. Drept urmare, în 1585, Papa Sixtus al V-lea l-a excomunicat pe Regele Navarei, dar acesta a refuzat să recunoască excomunicarea.
Citiți întregul material pe RFI.ro.
